Pur si simplu simt TRIST

Mă trezesc şi nu am putere să mişc ochii, să respir lumina dimineţii, curcubeul sufletului are nuanţe de gri, îmi înfig degetele în aerul aproape cald si îmi pierd echilibrul gândului, mă întorc înapoi nu ştiu unde exact şi mai stau o clipă întreaga să încerc sa adun toate emoţiile momentului şi să le ascund departe. Cu un ultim efort îi cânt sufletului note false şi trupul chircit se mişcă în reluare către un nu ştiu ce, fără întrebări de prisos, dar ştiu că ţin degetele mâinilor îngrămădite, mă doare strânsoarea, trag puternic de gând care neascultător fuge, visurile nopţii îmi împăienjenesc auzul şi doar rugăciunea rămâne rotundă şi incontestabilă. Astăzi simt fără culoare, fără zâmbet, pur si simplu simt…TRIST.
O să stărui tot astăzi sa-mi treacă starea, o să continui în a implora Universul să picteze clipele în culori calde, să le facă suportabile, să ne poarte pe toţi pe umeri cu iluzii cu tot, să se uite languros la fiecare împărţindu-ne cate o bucată de bine, dar cel mai mult o să îngenunchez astăzi pentru a mă ruga pentru Alexandru, el are nevoie de un întreg de plăcut, de o sferă de sănătate, de un mod comod de a fi, de zâna cea buna, de întâmplarea îmbrăţişărilor norocite, de minune inopinată, de ocrotire dumnezeiască.