1 Martie sau ce este Mărţişorul

Ca să poţi să explici exuberanţa primei zile a lui Mărţişor trebuie să ai puterea să priveşti voioşia din ochii copilului abia trezit căruia mama i-a prins de mână un bănuţ de argint cu acel fir împletit roşu cu alb, înainte de răsăritul soarelui, sau mai mult să poţi să simţi starea sufleteasca a celei mai iubite fiinţe, care râvneşte să aibă pruncul sănătos, curat cu norocul însoţindu-l tot restul anului. Daca ai trăit un început de primăvară pe plaiuri româneşti este cu neputinţă să nu fi înţeles tradiţia mărţişorului ca pe un simbol al dragostei, al admiraţiei, al gingăşiei, delicateţei, al sensibilităţii, al emoţiilor. Şi, dacă ai petrecut o primăvară pe plaiuri eminesciene, atunci ştii că bărbaţi, femei, copii sunt prinşi de această vrajă a micului obiect de podoabă. Câştigul bătăliei luminii cu întunericul, primii ghiocei firavi scoţându-şi clopoţeii din zăpadă, veselia fetelor mergând la râu, bucuria reînvierii naturii, zburdălnicia mieilor pe pajişti, buna dispoziţie a ţăranului care prinde pământul negru şi gras în pumnu-i robust, zâmbetul soarelui mângâind mugurii, vântul care s-a mai potolit din joaca-i năstruşnică şi tot acel optimism indescriptibil, iată ce înseamnă în puţine cuvinte 1 Martie. Zilele babelor mai sunt doar 8, zvârcolirea lor este vizibilă, nu mai au putere, ne-am prins la rever amuleta, începe reînnoirea. Aşteptatul ramurilor pline de flori, ca sa le prindem talismanul ne face să părem încrezători, să purtăm speranţa pe chipuri. Ne vom îndrăgosti iarăşi, vom crede în basme, ne vom gândi la curcubeul neprevăzutului, vom prinde din zbor sunetele, mirosul ierbii de acasă şi glasurile celor dragi ne vor însoţi încă o primăvară.