Primăvara aceasta sunt hotărâta să-mi închid raţiunea intr-o clepsidră, ca să-mi fie sloboda inima, ele niciodată nu pot avea aceeaşi rută, doar aşa o să pot să mă îndrăgostesc. O să las răsuflarea vântului să-mi şoptească atitudini dulcege, cu puţin noroc o să pot simţi alintarea florilor de migdal, o să-mi imaginez o intensificare a furtunilor de lumină solară, voi încerca să mai trăiesc senzaţia adolescentei, a cărei inima bate puternic văzându-şi vecinul de la cinci de o amabilitate exagerata, ei şi dacă mă gândesc la linguşirile motanului Charlie, ce desfătare, o să vreau să nu mai fie capricioase, o să râd cu gura până la urechi într-un colţ de stradă când vor veni rândunelele, poate am timp şi la malul marii primesc dezmierdări, intr-una din duminici o să mă duc la pădure să ascult cum cresc copacii, la întoarcere, puţin Sabina o să-mi facă mult loc in suflet, cu a lui „La canción más hermosa del mundo”, şi chiar placându-mi la cinematograf, primăvara aceasta o s-o evit pe Julia Roberts in „Eat Pray Love”, răsfoind totuşi cartea intr-o poiana apropiata, doar de mine ştiuta, poate vine ploaia şi-mi umple inima de o stare emoţionala de exaltare, cam pe 20 martie o să stau cu braţele larg deschise, pe la orele 8 p.m. ca să primesc echinocţiu, in aceeaşi seara după miezul nopţii o să ţin ochii ficşi aţintiţi către punctul acela, cred ca am să-i fur lunii din amabilitatea-i exagerata, a şi să nu uit, o să-mi prind la rever şnurul alb/roşu al norocului, ca toate zilele babelor, şi nu numai, să mă protejeze, şi mai mult decât sigur anul acesta o să combin cheia sol şi notele muzicale intr-o duioasă dedicaţie pentru cei pe care ii iubesc deja. O să mai las realităţi evidente, din lipsă de timp, deoparte, dar n-am să uit să îngenunchez, gândindu-mă la Amalia, o fosta iubita amica. Ştiu sigur ca nici iubirea acestei primăveri nu va fi definitiva, chiar dacă iraţionala, decât dacă este ultima…
No hay comentarios:
Publicar un comentario